Povestea unui milionar
Milionarul prin definitie este perceput ca un om
rece si calculat, cea mai mare dorinta a lui fiind sa-si mareasca si mai
mult averea. Exista insa si exceptii. Vom prezenta astazi cititorului
un milionar care, constatand ca averea nu-l poate face fericit, a
renuntat la ea de buna voie. 
Milionarul prin definitie este perceput ca un om
rece si calculat, cea mai mare dorinta a lui fiind sa-si mareasca si mai
mult averea. Exista insa si exceptii. Vom prezenta astazi cititorului
un milionar care, constatand ca averea nu-l poate face fericit, a
renuntat la ea de buna voie.
Milionarul prin definitie este perceput ca un om rece si calculat,
cea mai mare dorinta a lui fiind sa-si mareasca si mai mult averea.
Exista insa si exceptii. Vom prezenta astazi cititorului un milionar
care, constatand ca averea nu-l poate face fericit, a renuntat la ea de
buna voie.
In varsta de 47 de ani, Karl Rabeder a stiut de mic ce e munca. Bunicii lui aveau o gradina modesta, in care cultivau legume. De la varsta de 6 ani, micul Karl statea deja in spatele tarabei in piata, ajutand-o pe bunica la vanzare, scrie Observatorul de Frankfurt.
Mai tarziu, aceasta gradina l-a ajutat sa-si finanteze studiile, devenind profesor de matematica, fizica si chimie. Ca profesor, insa, l-a nemultumit sistemul de invatamant, care i-a impus sa predea materiile conform cu programa, ceea ce el nu a putut accepta.
A renuntat deci la profesorat, infiintand o firma de decoratiuni interioare, care a inceput sa produca buchetele de flori uscate, apoi vaze. Lovitura avea insa sa o dea cu lumanari de forma sferica si cu modele florale imprimate pe ele, pe care le aducea din China.
Asa a ajuns Karl Rabeder multimilionar la 32 de ani. Spre surprinderea sa, in loc sa fie multumit, incepe sa constate doar neajunsurile starii de om cu avere. Ramas cu gusturi normale, Karl se plictiseste de moarte intr-un concediu de 3 saptamani in Hawaii, care-l nemultumeste cumplit si de unde abia a asteaptat sa vina acasa.
Nemultumirea devine tot mai mare si ca sa scape de ea, Karl se refugiaza in planorism. Devine detinator de recorduri, dar intr-o zi constata ca devine si aici prizonierul sistemului. In timpul concursurilor de anduranta in planorism, care durau zile intregi, Karl nu putea sa faca ce si-ar fi dorit.
"Sa dorm pana la 12 de exemplu!", explica el, enervat, unei reporterite, care-i lua un interviu si care nu il intelegea. De fapt, Karl vedea tot mai clar ca tot ce facea nu avea un sens mai profund. Se intreba tot mai des daca rostul lui pe lume era numai sa faca bani si planorism.
Karl concepe un proiect, care sa-l faca de doua ori fericit
Ajungand la concluzia ca sursa nefericirii lui este bogatia si, in acelasi timp, tanjind sa faca ceva pentru altii, Karl se hotoraste sa se intoarca la o viata modesta. In 2004, isi vinde firma concurentei, luand pe ea un pret deosebit de bun.
Apoi, vanzand tot ce mai avea, inchiriaza o locuinta modesta la Insbruck, reducandu-si cheltuielile la minimum.
Toti banii pe care i-a adunat i-a investit apoi intr-un proiect umanitar, numit My Micro Credit (MMC), prin care acorda mici credite unor oameni sarmani din America de Sud, ca sa-i ajute sa-si incropeasca o mica afacere, din care sa poata trai.
MMC ofera si consultanta celor care apeleaza la credite, prin studierea proiectului candidatului si indrumarea lui la inceput de drum, pentru ca acesta sa reuseasca intr-adevar sa aiba succes in activitate.
De aceste credite profita oamenii simpli, precum Luis Baran, un orfan in varsta de 18 ani din Guatemala, care a fost printre primii din aceasta tara care au primit un credit de la MMC. Luis a infiintat un solar pentru produs legume, cu care, deja dupa 5 luni si-a platit creditul luat si a trecut pe profit.
Acum - povesteste cu mandrie Karl Radeber - Luis isi finanteaza din afacere studiul la universitate, ca sa devina agronom.
Proiectul MMC, care este o intreprindere non-profit, ofera si altora posibilitatea ca, oferind sume modice, de la 25 de euro in sus, timp de un an, sa participe ca "actionar" la acest proiect. Dupa un an, banii se returneaza, dar fara dobanda.
Ideea i-a incantat pe multi austrieci si germani, care participa cu bani la acest proiect, iar Karl, din casuta lui inchiriata si circuland cu bicicleta, si-a gasit fericirea si adevarata lui menire pe lumea asta: sa-i ajute pe cei nevoiasi sa deschida o afacere.
Milionarul prin definitie este perceput ca un om
rece si calculat, cea mai mare dorinta a lui fiind sa-si mareasca si mai
mult averea. Exista insa si exceptii. Vom prezenta astazi cititorului
un milionar care, constatand ca averea nu-l poate face fericit, a
renuntat la ea de buna voie.
Milionarul prin definitie este perceput ca un om rece si calculat,
cea mai mare dorinta a lui fiind sa-si mareasca si mai mult averea.
Exista insa si exceptii. Vom prezenta astazi cititorului un milionar
care, constatand ca averea nu-l poate face fericit, a renuntat la ea de
buna voie.In varsta de 47 de ani, Karl Rabeder a stiut de mic ce e munca. Bunicii lui aveau o gradina modesta, in care cultivau legume. De la varsta de 6 ani, micul Karl statea deja in spatele tarabei in piata, ajutand-o pe bunica la vanzare, scrie Observatorul de Frankfurt.
Mai tarziu, aceasta gradina l-a ajutat sa-si finanteze studiile, devenind profesor de matematica, fizica si chimie. Ca profesor, insa, l-a nemultumit sistemul de invatamant, care i-a impus sa predea materiile conform cu programa, ceea ce el nu a putut accepta.
A renuntat deci la profesorat, infiintand o firma de decoratiuni interioare, care a inceput sa produca buchetele de flori uscate, apoi vaze. Lovitura avea insa sa o dea cu lumanari de forma sferica si cu modele florale imprimate pe ele, pe care le aducea din China.
Asa a ajuns Karl Rabeder multimilionar la 32 de ani. Spre surprinderea sa, in loc sa fie multumit, incepe sa constate doar neajunsurile starii de om cu avere. Ramas cu gusturi normale, Karl se plictiseste de moarte intr-un concediu de 3 saptamani in Hawaii, care-l nemultumeste cumplit si de unde abia a asteaptat sa vina acasa.
Nemultumirea devine tot mai mare si ca sa scape de ea, Karl se refugiaza in planorism. Devine detinator de recorduri, dar intr-o zi constata ca devine si aici prizonierul sistemului. In timpul concursurilor de anduranta in planorism, care durau zile intregi, Karl nu putea sa faca ce si-ar fi dorit.
"Sa dorm pana la 12 de exemplu!", explica el, enervat, unei reporterite, care-i lua un interviu si care nu il intelegea. De fapt, Karl vedea tot mai clar ca tot ce facea nu avea un sens mai profund. Se intreba tot mai des daca rostul lui pe lume era numai sa faca bani si planorism.
Karl concepe un proiect, care sa-l faca de doua ori fericit
Ajungand la concluzia ca sursa nefericirii lui este bogatia si, in acelasi timp, tanjind sa faca ceva pentru altii, Karl se hotoraste sa se intoarca la o viata modesta. In 2004, isi vinde firma concurentei, luand pe ea un pret deosebit de bun.
Apoi, vanzand tot ce mai avea, inchiriaza o locuinta modesta la Insbruck, reducandu-si cheltuielile la minimum.
Toti banii pe care i-a adunat i-a investit apoi intr-un proiect umanitar, numit My Micro Credit (MMC), prin care acorda mici credite unor oameni sarmani din America de Sud, ca sa-i ajute sa-si incropeasca o mica afacere, din care sa poata trai.
MMC ofera si consultanta celor care apeleaza la credite, prin studierea proiectului candidatului si indrumarea lui la inceput de drum, pentru ca acesta sa reuseasca intr-adevar sa aiba succes in activitate.
De aceste credite profita oamenii simpli, precum Luis Baran, un orfan in varsta de 18 ani din Guatemala, care a fost printre primii din aceasta tara care au primit un credit de la MMC. Luis a infiintat un solar pentru produs legume, cu care, deja dupa 5 luni si-a platit creditul luat si a trecut pe profit.
Acum - povesteste cu mandrie Karl Radeber - Luis isi finanteaza din afacere studiul la universitate, ca sa devina agronom.
Proiectul MMC, care este o intreprindere non-profit, ofera si altora posibilitatea ca, oferind sume modice, de la 25 de euro in sus, timp de un an, sa participe ca "actionar" la acest proiect. Dupa un an, banii se returneaza, dar fara dobanda.
Ideea i-a incantat pe multi austrieci si germani, care participa cu bani la acest proiect, iar Karl, din casuta lui inchiriata si circuland cu bicicleta, si-a gasit fericirea si adevarata lui menire pe lumea asta: sa-i ajute pe cei nevoiasi sa deschida o afacere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu