Afaceri care au început pe un banal şerveţel de hârtie!
Idei care au început desenate sau scrise pe un banal şerveţel de hârtie, într-un bar, într-un avion sau la o cină !Idei care au început desenate sau scrise pe un banal şerveţel de
hârtie, într-un bar, într-un avion sau la o cină cu prietenii şi care
s-au transformat în poveşti de succes; toată lumea a auzit despre aşa
ceva, dar care este, de fapt, adevărul?
PUŢINĂ LUME ŞTIE, DE EXEMPLU, CĂ POVESTEA AUTOMOBILULUI LOGAN ÎNCEPE PE UN ŞERVEŢEL. În 1997 Louis Schweizer, pe atunci CEO al Renault, a vizitat Rusia. Acolo a descoperit Lada, maşina rusească ce costa 6.000 de dolari şi care se vindea mult mai bine decât mai elegantele şi mai dotatele Renault, care costau dublu sau peste. Lada era o maşină învechită, iar Schweizer spune că i s-a părut inacceptabil faptul că tehnica modernă nu permite fabricarea unei maşini bune la preţul de 6.000 de dolari.
El a scris pe un şerveţel, în avion, în drum spre Paris, specificaţiile de bază care să stea la baza unei maşini ieftine - modernă, fiabilă, accesibilă - şi a adăugat că restul se negociază. Şerveţelul cu cerinţele a ajuns la Gerard Detourbet, manager în divizia de cercetare-dezvoltare, care a primit misiunea de a construi maşina de 6.000 de dolari.
În continuare povestea este cunoscută: ingineri din Franţa şi România, sub supravegherea lui Detourbet, au proiectat o maşină de la zero, cu mai puţine componente decât un automobil tipic Renault, cu o arhitectură simplă, dar spaţioasă. De la şerveţelul lui Schweizer îşi au originea oglinzile simetrice, care pot fi folosite pe orice parte a maşinii, parbrizul mai plat pentru reducerea costurilor şi diminuarea potenţialelor defecte sau tabloul de bord care putea fi turnat dintr-o bucată, elemente care au contribuit la reducerea costurilor şi la scăderea consumului de materii prime. Iar Logan s-a transformat într-o poveste de succes nu numai pe pieţele mai sărace, cărora le era iniţial destinată, ci şi pe pieţe mai bogate, dar care au simţit atingerea crizei economice.
O poveste bună
În 1966, un avocat pe nume Herb Kelleher şi un fost bancher şi pilot pe nume Rollin King, proprietarul
unei linii aeriene micuţe, au băut ceva într-un bar din San Antonio. Au tot vorbit de una şi de alta, iar conversaţia a dus la ideea unei linii aeriene care să furnizeze zboruri low cost pe continentul american. Cei doi au trasat rutele (un triunghi care lega cele trei mai oraşe din Texas, Dallas, Huston şi San Antonio) şi ideile pe un şerveţel; privindu-l, Kelleher a exclamat: „Rollin, e o nebunie, s-o facem!„. Şi aşa a apărut Southwest Airline. Sau cel puţin aşa este legenda, pentru că în 2007, într-un interviu pentru The Dallas Morning News, Rollin King a admis că povestea cu şerveţelul este una dată naibii de bună, dar că nu este adevărată.
Focus de CEO
La scurt timp după ce a fost numit CEO al General Electric, Jack Welch a folosit şerveţelul de sub pahar pentru a-i explica soţiei viziunea sa despre companie; a trasat trei cercuri care se intersectau pentru a demonstra cele trei zone care îl interesau în mod deosebit: activitatea de bază, sectorul tehnologic şi serviciile. Businessurile care nu intrau în cele trei categorii urmau a fi vândute sau închise. Respectiva strategie, alături de alte câteva principii sănătoase l-au transformat pe Welch într-unul dintre cei mai admiraţi CEO ai lumii.
Un şerveţel pentru Rumsfeld
În septembrie 1974, economistul Arthur Laffer se afla într-un bar din Washington împreună cu un jurnalist de la Wall Street Journal şi cu Dick Cheney, pe atunci adjunct al şefului personalului din Casa Albă. Laffer a trasat pe un şervet un grafic cu ceea ce a devenit „curba Laffer„, care defineşte relaţia dintre nivelul impozitării şi creşterea economică. Wanniski a popularizat ulterior ideea lui Laffer, iar aceasta a ajuns acum în manualele de economie (conceptul nu este nou, Laffer însuşi a spus că l-a regăsit la economistul arab Ibn Khaldun şi la John Maynard Keynes). Interesant este că şerveţelul cu teoria lui Laffer s-a păstrat şi a devenit o parte a istoriei economiei politice; se poate vedea că Laffer i l-a trimis lui Donald Rumsfeld.
Restaurante sau computere?
În 1982, trei inşi au renunţat să mai lucreze pentru Texas Instruments şi s-au întâlnit
într-o plăcintărie din Huston. Acolo, Rod Camon, Jim Harris şi Bill Murto au decis să pună câte 1.000 de dolari şi şi-au adunat ideile pe un şerveţel. Iniţial se gândeau să facă un lanţ de restaurante cu specific mexican, dar mai apoi au decis să rămână în zona tehnologică şi să mizeze pe mobilitatea echipamentelor de calcul, aşa că au creat Compaq. După numai un an compania aduna 67 de milioane de dolari pe piaţa NASDAQ, livra 53.000 de computere portabile şi înregistra venituri de 111 milioane dolari. În continuare Compaq a fost o poveste de succes, până la criza dot-com, şi în cele din urmă a fost cumpărată de HP în 2002 pentru 25 de miliarde de dolari.
Povestea nu se sfârşeşte aici...
Pentru că mereu vor fi baruri, în baruri vor fi şerveţele şi pentru că un pahar are puterea de a elibera idei. În Tampa, Florida, Allison Rugen şi Carlo Marchiondo au făscut o comandă de ardei iuţi care nu a ajuns. Au decis să îşi înece necazul într-un bar şi acolo au ajuns la concluzia că ei ar face treabă mai bună în distribuţia de ardei. Aşa că au desenat pe un şerveţel planurile Southwest Chile Supply, o companie care include acum restaurante, depozite şi magazine specifice.
Inspiraţia de moment nu înseamnă numai un şerveţel; la nevoie este bun şi un bon de casierie: în 1940, scriitorul
WC Fields avea nevoie de ceva bani şi i-a făcut vânzând către Universal Studios o idee notată pe bon, pentru 25.000 de dolari. Ironic, ideea era despre un scriitor care încearcă să vândă un scenariu studiourilor cinematografice.
Producătorul executiv Brooke Runnette de la canalul de televiziune Discovery spunea recent că ideea pentru Shark Week a fost scrisă iniţial pe un şerveţel, într-o şedinţă de brainstorming ţinută într-un bar cu alţi trei oficiali ai postului. Aaron Sorkin a scris scenariul filmului
A Few Good Man pe mult mai multe şerveţele, pentru că era barman la Broadway’s Palace Theater. Fontul Farrington B, adică cifrele şi literele acelea pătrăţoase de pe carduri, au fost inventate de David Shepard, creatorul cititorului optic de carduri, în barul Waldorf-Astoria. JK Rowling a creat jocul quidditch din Harry Potter într-un bar, pe un şerveţel, după o ceartă cu prietenul ei din acea perioadă. O mare parte din memoriile lui Marilyn Monroe au fost scrise pe şerveţele de bar, iar planurile oraşului Chicago au fost trasate, în 1905, pe un şerveţel, după un joc tic-tac-toe.
Acest text nu ar fi complet dacă nu am spune că ideea nu este totul. Este mult mai uşor să ai idei decât să le aduci la viaţă, şi trebuie o grămadă de muncă pentru asta. Trebuie ca ideea de început să fie îmbrăcată în concentrare şi imaginaţie, alături de nişte obiective clare.
O idee reuşită înseamnă legislaţie, finanţe, vânzări, marketing, resurse umane şi management, aşa că acea scurtă notiţă pe un şerveţel are importanţa ei, fără dor şi poate, pentru că este un declanşator excelent, dar poate ajunge să cântărească destul de puţin în ansamblul unei afaceri funcţionale.
Am căutat destul de mult şi am găsit o singură afacere din România începută pe un şerveţel; este prea tânără şi nu ne-a convins, încă. Aici ni se pare a fi o mare lipsă a antreprenoriatului local, nu avem suficiente garaje, nu avem suficiente şerveţele.
PUŢINĂ LUME ŞTIE, DE EXEMPLU, CĂ POVESTEA AUTOMOBILULUI LOGAN ÎNCEPE PE UN ŞERVEŢEL. În 1997 Louis Schweizer, pe atunci CEO al Renault, a vizitat Rusia. Acolo a descoperit Lada, maşina rusească ce costa 6.000 de dolari şi care se vindea mult mai bine decât mai elegantele şi mai dotatele Renault, care costau dublu sau peste. Lada era o maşină învechită, iar Schweizer spune că i s-a părut inacceptabil faptul că tehnica modernă nu permite fabricarea unei maşini bune la preţul de 6.000 de dolari.
El a scris pe un şerveţel, în avion, în drum spre Paris, specificaţiile de bază care să stea la baza unei maşini ieftine - modernă, fiabilă, accesibilă - şi a adăugat că restul se negociază. Şerveţelul cu cerinţele a ajuns la Gerard Detourbet, manager în divizia de cercetare-dezvoltare, care a primit misiunea de a construi maşina de 6.000 de dolari.
În continuare povestea este cunoscută: ingineri din Franţa şi România, sub supravegherea lui Detourbet, au proiectat o maşină de la zero, cu mai puţine componente decât un automobil tipic Renault, cu o arhitectură simplă, dar spaţioasă. De la şerveţelul lui Schweizer îşi au originea oglinzile simetrice, care pot fi folosite pe orice parte a maşinii, parbrizul mai plat pentru reducerea costurilor şi diminuarea potenţialelor defecte sau tabloul de bord care putea fi turnat dintr-o bucată, elemente care au contribuit la reducerea costurilor şi la scăderea consumului de materii prime. Iar Logan s-a transformat într-o poveste de succes nu numai pe pieţele mai sărace, cărora le era iniţial destinată, ci şi pe pieţe mai bogate, dar care au simţit atingerea crizei economice.
O poveste bună
În 1966, un avocat pe nume Herb Kelleher şi un fost bancher şi pilot pe nume Rollin King, proprietarul
unei linii aeriene micuţe, au băut ceva într-un bar din San Antonio. Au tot vorbit de una şi de alta, iar conversaţia a dus la ideea unei linii aeriene care să furnizeze zboruri low cost pe continentul american. Cei doi au trasat rutele (un triunghi care lega cele trei mai oraşe din Texas, Dallas, Huston şi San Antonio) şi ideile pe un şerveţel; privindu-l, Kelleher a exclamat: „Rollin, e o nebunie, s-o facem!„. Şi aşa a apărut Southwest Airline. Sau cel puţin aşa este legenda, pentru că în 2007, într-un interviu pentru The Dallas Morning News, Rollin King a admis că povestea cu şerveţelul este una dată naibii de bună, dar că nu este adevărată.
Focus de CEO
La scurt timp după ce a fost numit CEO al General Electric, Jack Welch a folosit şerveţelul de sub pahar pentru a-i explica soţiei viziunea sa despre companie; a trasat trei cercuri care se intersectau pentru a demonstra cele trei zone care îl interesau în mod deosebit: activitatea de bază, sectorul tehnologic şi serviciile. Businessurile care nu intrau în cele trei categorii urmau a fi vândute sau închise. Respectiva strategie, alături de alte câteva principii sănătoase l-au transformat pe Welch într-unul dintre cei mai admiraţi CEO ai lumii.
Un şerveţel pentru Rumsfeld
În septembrie 1974, economistul Arthur Laffer se afla într-un bar din Washington împreună cu un jurnalist de la Wall Street Journal şi cu Dick Cheney, pe atunci adjunct al şefului personalului din Casa Albă. Laffer a trasat pe un şervet un grafic cu ceea ce a devenit „curba Laffer„, care defineşte relaţia dintre nivelul impozitării şi creşterea economică. Wanniski a popularizat ulterior ideea lui Laffer, iar aceasta a ajuns acum în manualele de economie (conceptul nu este nou, Laffer însuşi a spus că l-a regăsit la economistul arab Ibn Khaldun şi la John Maynard Keynes). Interesant este că şerveţelul cu teoria lui Laffer s-a păstrat şi a devenit o parte a istoriei economiei politice; se poate vedea că Laffer i l-a trimis lui Donald Rumsfeld.
Restaurante sau computere?
În 1982, trei inşi au renunţat să mai lucreze pentru Texas Instruments şi s-au întâlnit
într-o plăcintărie din Huston. Acolo, Rod Camon, Jim Harris şi Bill Murto au decis să pună câte 1.000 de dolari şi şi-au adunat ideile pe un şerveţel. Iniţial se gândeau să facă un lanţ de restaurante cu specific mexican, dar mai apoi au decis să rămână în zona tehnologică şi să mizeze pe mobilitatea echipamentelor de calcul, aşa că au creat Compaq. După numai un an compania aduna 67 de milioane de dolari pe piaţa NASDAQ, livra 53.000 de computere portabile şi înregistra venituri de 111 milioane dolari. În continuare Compaq a fost o poveste de succes, până la criza dot-com, şi în cele din urmă a fost cumpărată de HP în 2002 pentru 25 de miliarde de dolari.
Povestea nu se sfârşeşte aici...
Pentru că mereu vor fi baruri, în baruri vor fi şerveţele şi pentru că un pahar are puterea de a elibera idei. În Tampa, Florida, Allison Rugen şi Carlo Marchiondo au făscut o comandă de ardei iuţi care nu a ajuns. Au decis să îşi înece necazul într-un bar şi acolo au ajuns la concluzia că ei ar face treabă mai bună în distribuţia de ardei. Aşa că au desenat pe un şerveţel planurile Southwest Chile Supply, o companie care include acum restaurante, depozite şi magazine specifice.
Inspiraţia de moment nu înseamnă numai un şerveţel; la nevoie este bun şi un bon de casierie: în 1940, scriitorul
WC Fields avea nevoie de ceva bani şi i-a făcut vânzând către Universal Studios o idee notată pe bon, pentru 25.000 de dolari. Ironic, ideea era despre un scriitor care încearcă să vândă un scenariu studiourilor cinematografice.
Producătorul executiv Brooke Runnette de la canalul de televiziune Discovery spunea recent că ideea pentru Shark Week a fost scrisă iniţial pe un şerveţel, într-o şedinţă de brainstorming ţinută într-un bar cu alţi trei oficiali ai postului. Aaron Sorkin a scris scenariul filmului
A Few Good Man pe mult mai multe şerveţele, pentru că era barman la Broadway’s Palace Theater. Fontul Farrington B, adică cifrele şi literele acelea pătrăţoase de pe carduri, au fost inventate de David Shepard, creatorul cititorului optic de carduri, în barul Waldorf-Astoria. JK Rowling a creat jocul quidditch din Harry Potter într-un bar, pe un şerveţel, după o ceartă cu prietenul ei din acea perioadă. O mare parte din memoriile lui Marilyn Monroe au fost scrise pe şerveţele de bar, iar planurile oraşului Chicago au fost trasate, în 1905, pe un şerveţel, după un joc tic-tac-toe.
Acest text nu ar fi complet dacă nu am spune că ideea nu este totul. Este mult mai uşor să ai idei decât să le aduci la viaţă, şi trebuie o grămadă de muncă pentru asta. Trebuie ca ideea de început să fie îmbrăcată în concentrare şi imaginaţie, alături de nişte obiective clare.
O idee reuşită înseamnă legislaţie, finanţe, vânzări, marketing, resurse umane şi management, aşa că acea scurtă notiţă pe un şerveţel are importanţa ei, fără dor şi poate, pentru că este un declanşator excelent, dar poate ajunge să cântărească destul de puţin în ansamblul unei afaceri funcţionale.
Am căutat destul de mult şi am găsit o singură afacere din România începută pe un şerveţel; este prea tânără şi nu ne-a convins, încă. Aici ni se pare a fi o mare lipsă a antreprenoriatului local, nu avem suficiente garaje, nu avem suficiente şerveţele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu