Mihai Eminescu era un curvar!!
Profesorii de romana intotdeauna au ascus cine era
de fapt si de drept Mihai Eminovici. Au crezut ca, odata cu timpul, se
va uita realitatea despre individ.Nu a fost asa!! Internetul face minuni
cateodata.Si chiar daca Eminescu a folosit un ALIBI excelent(romanta),
tot nu a putut scapa de adevarul dureros pentru toti profesorii de Limba
si literatura ROMANA!!
Eminescu era un curvar. Ii placeau atat de mult femeile incat le viola
in fiecare zi in minte. Le despica pasarica in toate formele posibile.
Isi plimba degetele si limba peste ea de parca ar fi un lingou de aur.
Se manjea cu lichidul vascos si apoi se aseza la masa de scris. Lua
stiloul cu mainile ude si scuipa in cerneala pentru o mai buna
inspiratie. Si scria, descria, compara, rescria si taia. Mai trecea din
nou la una scurta si finaliza poezia.
Urasc toti profesorii de romana care ii mint pe elevi. Eminescu nu era un romantic, era un fut@lău de prima clasa. Prezent la toate evenimentele mondene, spunea glume dragute femeilor la ureche si mergea cu ele in spate sa le arate minunea Lunii; nu se scrisese inca Moartea caprioarei. Le recita o poezie soptit si excitarea curgea pe picioarele lor…
["Şezi călare..."] (1880 – 1882)
Şezi călare drept în dop
Şi să mergem în galop
Ohohoi cum salt [cu] gust
Şi te zvârl din pulă-n sus
Şi te prind în pulă iar,
Dilce fată ca un dar.
Stai, drăguşă, iar mă salt!
C-acu vine celălalt
Moment dulce când de rod
Tu mă sugi, eu mă slobod
Oh, apără-te, cum nu pot
S-intru-n tine, dragă, tot,
Să mă bag în pizdă-adânc,
Dinăuntru să te mânc
[Să mă bag în pizda ta
Dulce fată, fata mea!]
__________________
Mihai Eminescu, Opere, vol. XIV, ediţie critică de Dimitrie Vatamaniuc şi Petru Creţia, Ed. Academiei, Buc, 1993, p.1014
Lauda marelui nostru Luceafar! Chiar il admir pe omul asta. A iubit atat de mult femeia incat a murit din cauza ei. L-a rapus de tot SIDA si Pa-pa geniului. Macar ne-a lasat un fapt cert: sexul antreneaza creativitatea. Multumiri omului care a pus bazele poezie erotice romanesti.
1. „Eminescu era cam gay.” Cam aşa reiese din texte: un plângăcios, așteptând mereu o iubită imaginară care nu vine, o masturbare lirică eternă. Tipul pare a fi în faza de negare după prea multe respingeri. Dacă mai apuca să mai scoată un volum probabil recunoștea că vrea să i-o tragă lui Maiorescu. Din păcate senzațiile mele nu se bazează pe nicio dovadă concretă, așa că Mihăiță putea fi doar cam labagiu și de-asta îl cam tratau fetele cu fundul. Nici asta să nu scrieți.
2. „Eminescu era curvar.” Cam umblă vorba că omul avea sifilis. Știm cu toții că povestea că sifilisul se ia de pe toalete publice e o vrăjeală de spus nevestelor. Doar părinții noștri cred asta când e vorba de noi. Probabil a avut de-a face cu niște domnișoare mai deocheate din Lipscani şi Mătăsari, dar noi n-avem voie să vorbim despre asta, că e subiect tabu. Lucrurile s-ar schimba dacă am avea ore de educație sexuală în școli: „Copii, nu e obligatoriu să folosiți prezervativ. Uitați, Eminescu a avut sifilis și totuși ce bine a ajuns. Sifilisul înnobilează spiritul creator! Puteți să scrieți despre asta la BAC!”. Neah...slabe șanse. Nu fă asta niciodată.
3. „Eminescu i-o trăgea Veronicăi Micle.” Nicio altă exprimare similară nu e permisă. Eminescu nu i-o punea, nu făcea sex, nu-i dădea sub coadă, nu-i băga rațele-n curte, n-o babardea. Nimic. De asemenea, Eminescu nu era un girlfriend fucker. Știu ce vă gândiți, toată lumea știe oricum toate astea. Nicuşor Dan a reuşit naibii să blocheze demolarea unei faţade în paragină doar cu zvonul că acolo se întâlnea Mihai cu Micle pentru o porţie bună de copulaţie, dar la BAC nu pot să zici asta.
4. „Eminescu era xenofob.” Cine a avut ocazia să răsfoiască puţină publicistică din perioada aia ştie că era mai puţin sensibil şi melancolic şi mai mult un naţionalist vehement care-şi vărsa frustrările sexuale prin blesteme xenofobe la adresa celorlalte seminţii de pe teritoriul ţării. Dac-o zici p-asta la BAC îi e clar profei că nu eşti patriot şi urăşti ţara.
5. „Eminescu lua mită.” Da, știm povestea despre prietenia lui cu Creangă. Cum că la un moment dat Mihăiță a fost în inspecție la Nică și-au stat la o băută în casă la cel din urmă unde și-au povestit vrute si nevrute, Creangă fiind încurajat să-și scrie amintirile. Totuși, nu există nicio luare de poziție oficială a DNA privind acuzațiile de luare de mită, pentru că nu se știe natura cinei și dacă a rezultat în avantaje ulterioare nemeritate de Creangă, intermediate de Eminescu. În fine, evitați subiectul. N-ați vrea să fiți acuzați de calomnie.
6. „Eminescu făcea miştouri proaste.” Şi asta se leagă tot de Ion Creangă. Se ştie că cei doi erau cam cei mai săraci şi lipsiţi de educaţie dintre cei de la Junimea. Niţel frustraţi de colegii lor aristocraţi, veneau cu texte precum Povestea Pulii a lui Creangă şi poezioare porcoase întocmite de Mihăiţă pe care le recitau la cenaclu, pentru a-i oripila pe snobi. Evident că profelor nu le-ar plăcea să scrii asta, pentru că inspiră la rebeliune împotriva celor cu studii superioare. Fără scutul diplomei luate pe vremea lui Nea Nicu, corectoarele se simt dezgolite, aşa că, dacă dai de înţeles că Eminescu ştia să înjure, te vor bloca la stadiul de absolvent de liceu.
7. „Eminescu era sinistru de arogant.” Probabil puţini dintre voi aţi citit Scrisoarea a II-a. Asta în principiu, pentru că nu apare în manualele de română. Motivul pentru asta e unul simplu: în ea Mihăiţă le răspunde vehement detractorilor spunându-le pe scurt că e Dumnezeu pe Pământ. Asta fără să mai zic de Luceafărul în care se compară cu un zeu nemuritor prea rece şi şmecher pentru femeile care nu-l vor. Evident e stupid să scrii asta la examen, pentru că e arogant ca un elev să facă poetul naţional arogant. Te pică instant şi ajungi să prăjeşti cartofi la McDonald’s.
8. „Eminescu era original, ca Victor Ponta.” Știu că în eseuri e o idee foarte bună să construieşti o paralelă între două personalități, dar, din nefericire, asta este imposibilă. Eminescu nu și-a trecut numele pe traducerile din Schiller.
Urasc toti profesorii de romana care ii mint pe elevi. Eminescu nu era un romantic, era un fut@lău de prima clasa. Prezent la toate evenimentele mondene, spunea glume dragute femeilor la ureche si mergea cu ele in spate sa le arate minunea Lunii; nu se scrisese inca Moartea caprioarei. Le recita o poezie soptit si excitarea curgea pe picioarele lor…
["Şezi călare..."] (1880 – 1882)
Şezi călare drept în dop
Şi să mergem în galop
Ohohoi cum salt [cu] gust
Şi te zvârl din pulă-n sus
Şi te prind în pulă iar,
Dilce fată ca un dar.
Stai, drăguşă, iar mă salt!
C-acu vine celălalt
Moment dulce când de rod
Tu mă sugi, eu mă slobod
Oh, apără-te, cum nu pot
S-intru-n tine, dragă, tot,
Să mă bag în pizdă-adânc,
Dinăuntru să te mânc
[Să mă bag în pizda ta
Dulce fată, fata mea!]
__________________
Mihai Eminescu, Opere, vol. XIV, ediţie critică de Dimitrie Vatamaniuc şi Petru Creţia, Ed. Academiei, Buc, 1993, p.1014
Lauda marelui nostru Luceafar! Chiar il admir pe omul asta. A iubit atat de mult femeia incat a murit din cauza ei. L-a rapus de tot SIDA si Pa-pa geniului. Macar ne-a lasat un fapt cert: sexul antreneaza creativitatea. Multumiri omului care a pus bazele poezie erotice romanesti.
1. „Eminescu era cam gay.” Cam aşa reiese din texte: un plângăcios, așteptând mereu o iubită imaginară care nu vine, o masturbare lirică eternă. Tipul pare a fi în faza de negare după prea multe respingeri. Dacă mai apuca să mai scoată un volum probabil recunoștea că vrea să i-o tragă lui Maiorescu. Din păcate senzațiile mele nu se bazează pe nicio dovadă concretă, așa că Mihăiță putea fi doar cam labagiu și de-asta îl cam tratau fetele cu fundul. Nici asta să nu scrieți.
2. „Eminescu era curvar.” Cam umblă vorba că omul avea sifilis. Știm cu toții că povestea că sifilisul se ia de pe toalete publice e o vrăjeală de spus nevestelor. Doar părinții noștri cred asta când e vorba de noi. Probabil a avut de-a face cu niște domnișoare mai deocheate din Lipscani şi Mătăsari, dar noi n-avem voie să vorbim despre asta, că e subiect tabu. Lucrurile s-ar schimba dacă am avea ore de educație sexuală în școli: „Copii, nu e obligatoriu să folosiți prezervativ. Uitați, Eminescu a avut sifilis și totuși ce bine a ajuns. Sifilisul înnobilează spiritul creator! Puteți să scrieți despre asta la BAC!”. Neah...slabe șanse. Nu fă asta niciodată.
3. „Eminescu i-o trăgea Veronicăi Micle.” Nicio altă exprimare similară nu e permisă. Eminescu nu i-o punea, nu făcea sex, nu-i dădea sub coadă, nu-i băga rațele-n curte, n-o babardea. Nimic. De asemenea, Eminescu nu era un girlfriend fucker. Știu ce vă gândiți, toată lumea știe oricum toate astea. Nicuşor Dan a reuşit naibii să blocheze demolarea unei faţade în paragină doar cu zvonul că acolo se întâlnea Mihai cu Micle pentru o porţie bună de copulaţie, dar la BAC nu pot să zici asta.
4. „Eminescu era xenofob.” Cine a avut ocazia să răsfoiască puţină publicistică din perioada aia ştie că era mai puţin sensibil şi melancolic şi mai mult un naţionalist vehement care-şi vărsa frustrările sexuale prin blesteme xenofobe la adresa celorlalte seminţii de pe teritoriul ţării. Dac-o zici p-asta la BAC îi e clar profei că nu eşti patriot şi urăşti ţara.
5. „Eminescu lua mită.” Da, știm povestea despre prietenia lui cu Creangă. Cum că la un moment dat Mihăiță a fost în inspecție la Nică și-au stat la o băută în casă la cel din urmă unde și-au povestit vrute si nevrute, Creangă fiind încurajat să-și scrie amintirile. Totuși, nu există nicio luare de poziție oficială a DNA privind acuzațiile de luare de mită, pentru că nu se știe natura cinei și dacă a rezultat în avantaje ulterioare nemeritate de Creangă, intermediate de Eminescu. În fine, evitați subiectul. N-ați vrea să fiți acuzați de calomnie.
6. „Eminescu făcea miştouri proaste.” Şi asta se leagă tot de Ion Creangă. Se ştie că cei doi erau cam cei mai săraci şi lipsiţi de educaţie dintre cei de la Junimea. Niţel frustraţi de colegii lor aristocraţi, veneau cu texte precum Povestea Pulii a lui Creangă şi poezioare porcoase întocmite de Mihăiţă pe care le recitau la cenaclu, pentru a-i oripila pe snobi. Evident că profelor nu le-ar plăcea să scrii asta, pentru că inspiră la rebeliune împotriva celor cu studii superioare. Fără scutul diplomei luate pe vremea lui Nea Nicu, corectoarele se simt dezgolite, aşa că, dacă dai de înţeles că Eminescu ştia să înjure, te vor bloca la stadiul de absolvent de liceu.
7. „Eminescu era sinistru de arogant.” Probabil puţini dintre voi aţi citit Scrisoarea a II-a. Asta în principiu, pentru că nu apare în manualele de română. Motivul pentru asta e unul simplu: în ea Mihăiţă le răspunde vehement detractorilor spunându-le pe scurt că e Dumnezeu pe Pământ. Asta fără să mai zic de Luceafărul în care se compară cu un zeu nemuritor prea rece şi şmecher pentru femeile care nu-l vor. Evident e stupid să scrii asta la examen, pentru că e arogant ca un elev să facă poetul naţional arogant. Te pică instant şi ajungi să prăjeşti cartofi la McDonald’s.
8. „Eminescu era original, ca Victor Ponta.” Știu că în eseuri e o idee foarte bună să construieşti o paralelă între două personalități, dar, din nefericire, asta este imposibilă. Eminescu nu și-a trecut numele pe traducerile din Schiller.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu