Cu o populaţie care nu încetează să crească - lucru care nu se poate
spune despre orice specie - Homo sapiens pare să fie una dintre speciile
cu cel mai mare succes evolutiv de pe planetă, dacă nu chiar „cea mai”.
Şi totuşi, auzim mereu despre pericolele care ne pândesc, nu doar ca
indivizi, ci şi ca specie, iar recent au început să răsune, dinspre
comunitatea ştiinţifică, avertismente sumbre privind soarta noastră
viitoare. Ne aflăm cu adevărat în pericol de extincţie? Un grup de
savanţi a elaborat de curând un raport de cercetare în care se vorbeşte
despre marile ameninţări la adresa omenirii, despre „riscul existenţial”
- altfel spus, despre o posibilă dispariţie a speciei umane într-un
viitor nu prea îndepărtat. Ce îi îngrijorează pe aceşti savanţi? În
cadrul prestigioasei universităţi britanice Oxford a fost înfiinţată,
în urmă cu doar câţiva ani (2005), o instituţie de cercetare destinată
studierii destinului viitor al omenirii: Future of Humanity Institute.
Lucrează acolo matematicieni, filosofi, oameni de ştiinţă din diferite
domenii şi toţi, cu metodele specifice disciplinei lor de studiu,
încearcă să prevadă ce se va întâmpla cu noi, oamenii, în deceniile care
vor veni.
Se pare că, în viziunea lor, viitorul nu arată prea luminos: o umbră
întunecată pluteşte asupra umanităţii, umbră creată de realitatea
marilor riscuri pe care ni le asumăm prin ceea ce facem, prin modul în
care trăim şi ne dezvoltăm. Conform viziunii directorului institutului,
savantul de origine suedeză Nick Bostrom,
riscurile sunt, în
momentul de faţă, mai mari decât oricând: dacă nu luăm bine seama,
omenirea nu va mai apuca zorii unui nou secol.
Care sunt, totuşi, datele pe care se bazează asemenea previziuni
apocaliptice? Chiar atât de rău stau lucrurile, încât să ne temem că
acesta ar putea fi ultimul veac al existenţei speciei umane? Să
ascultăm, aşadar, argumentele pe care specialiştii îşi întemeiază
asemenea previziuni sumbre, argumente prezentate, recent, într-un raport
intitulat, neliniştitor,
Existential Risk as a Global Priority.
Dar, după cum propune un articol publicat recent de jurnalistul BBC Sean Coughlan, să vedem întâi veştile bune.
Pandemiile şi dezastrele naturale au potenţialul de a „rade” o bună
parte din populaţia umană a planetei, dar dr. Bostrom crede că specia
umană ar putea totuşi supravieţui unor asemenea evenimente. Am dovedit,
deja, în cursul existenţei noastre, că avem capacitatea de a o face:
timp de milenii, am trecut prin foamete, inundaţii, persecuţii,
cutremure, inundaţii, schimbări climatice... Şi am supravieţuit.
Iar în ceea ce priveşte riscul ca Pământul să fie lovit de un asteroid
sau să aibă loc nişte super-erupţii vulcanice atotdistrugătoare... în
răstimpul unui secol probabilitatea producerii unor asemenea evenimente
este extrem de mică.
Specia umană e o specie rezistentă; atât prin propria ei biologie, cât
şi prin nivelul tehnologic pe care l-a atins, omul are capacitatea de a
supravieţui multor dificultăţi majore. În secolul precedent, nici măcar
cele două războaie mondiale plus pandemia de gripă spaniolă din
1918-1919 - lovituri groaznice, care, combinate, au dus la pieirea a
zeci de milioane de oameni în doar câţiva ani - nu au putut opri
tendinţa de creştere a populaţiei.
Sigur, de perspective alarmante nu ducem lipsă: ameninţarea nucleară, de
exemplu, este un pericol serios, dar, după toate probabilităţile, chiar
în cazul unui război nuclear, tot ar supravieţui destui indivizi umani
pentru ca specia să nu se stingă.
Aşadar, vorbim despre o specie realmente „dură”, cu mari şanse de a
rezista unor calamităţi aproape de nedescris. Şi atunci, de ce ar trebui
să ne facem griji?
Dr Bostrom consideră că am intrat într-un nou tip de eră tehnologică,
una care ne periclitează viitorul ca niciodată până acum: am putea fi
victimele propriei noastre reuşite spectaculoase, ale propriului nostru
triumf tehnologic. Pentru prima dată în istoria omenirii, progresele
tehnologiei ne-ar putea depăşi capacitatea de a controla potenţialele
consecinţe.
Biologia sintetică, nanotehnologia şi inteligenţa artificială sunt
exemple de domenii în care omul a pătruns adânc în teritorii
necunoscute, unde, după părerea multor oameni de ştiinţă, ne pândesc
pericole pe care mulţi dintre noi nici nu le bănuim.
Să luăm ca exemplu
biologia sintetică, în care s-au
obţinut recent succese atât de extraordinare, precum crearea primei
celule cu genom sintetic. Asemenea izbânzi ne făgăduiesc, într-un
scenariu optimist, uriaşe beneficii - în medicină, agricultură,
biotehnologii. Dar orice lucru are şi o latură întunecată, pare să spună
pesimismul unora dintre oamenii de ştiinţă care încearcă să anticipeze
viitorul acestui domeniu. Printre ei, Nick Bostrom este îngrijorat de
faptul că manipularea biologiei umane ar putea duce la o depăşire -
poate accidentală, dar funestă - a limitei de siguranţă şi ar putea avea
consecinţe neprevăzute.
Nanotehnologia, care promite şi ea atât de multe în
medicină, chimie şi ingineria materialelor, ar putea deveni distructivă
dacă ar fi folosită pentru fabricarea de armament.
Iar
inteligenţa artificială, roboţii inteligenţi, ar
putea ajunge să interacţioneze cu lumea într-un mod care să fie spre
paguba oamenilor. Pe cât de mare ar putea fi ajutorul dat de ei în
industrie, agricultură, medicină ori gestionarea proceselor economice,
pe atât de teribilă s-ar putea dovedi intervenţia lor în unele cazuri:
lipsite de compasiune şi orientate doar spre eficienţă, aceste maşinării
inteligente s-ar putea dovedi indiferente la pagubele pe care le-ar
produce din întâmplare sau la victimele pe care le-ar face accidental.
În cazuri dificile, delicate, când deciziile ar trebui luate cu o
subtilitate a gândirii şi a simţirii pe care oamenii au atins-o după
multe milenii de evoluţie, deopotrivă biologică şi culturală, s-ar putea
ca maşinăriile să fie pur şi simplu brutal şi necruţător de eficiente.
Un genetician din cadrul insitutului, Seán O'Heigeartaigh, trasează o
analogie cu algoritmiii folosiţi în tranzacţionarea automată a
acţiunilor pe piaţa de capital.
Eficienţi în ceea ce priveşte rapiditatea efectuării operaţiunilor,
aceşti algoritmi - în fond, nişte unelte matematice - pot avea
consecinţe distrugătoare, directe, asupra economiilor reale şi asupra
oamenilor adevăraţi. Dr. O'Heigeartaigh nu ezită să afirme că asemenea
sisteme pot “manipula lumea reală”.
Iar în ceea ce priveşte riscul din punct de vedere biologic, el se teme
de intenţiile bune care ne pot duce pe căi greşite - de pildă,
experimentele în care sunt întreprinse modificări genetice radicale,
prin care structurile genetice sunt descompuse şi recompuse.
Nu e vorba despre intenţiile malefice ale unor cercetători, ci despre
iadul pavat cu intenţii bune în care putem ajunge cu toţii. “E foarte
improbabil să vrea cineva să facă lucruri vătămătoare”, spune el. Însă
există întotdeauna riscul să survină o secvenţă neaşteptată de
evenimente sau un element să devină primejdios atunci când este scos din
mediul în care operează în mod normal şi transferat într-un alt mediu.
“Facem lucruri care o pot lua pe o cale greşită, în mod profund”, spune el.
Dr. O'Heigeartaigh, care a studiat evoluţia moleculară, mai adaugă că nu
vrea cu tot dinadinsul să sperie lumea, dar că este motivat, datorită
muncii sale, să lanseze aceste avertismente şi să recomande prudenţă
maximă cercetătorilor: felul în care aceştia abordează munca pe care o
fac este unul dintre cele mai importante moduri în care pot aduce o
contribuţie pozitivă în domeniu.
Un alt aspect care îi preocupă pe cercetători este
evoluţia accelerată a computerelor:
Daniel Dewey, un specialist american din cadrul grupului, care a lucrat
anterior la Google, vorbeşte despre o ”explozie a inteligenţei”,
înţelegând prin aceasta faptul că puterea computerelor, care sporeşte
accelerat, devine tot mai greu de anticipat şi controlat.
Ca şi biotehnologia şi nanotehnologia, tehnologia computerelor poate
declanşa primejdioase “reacţii în lanţ”, cum le numeşte Dewey: pornind
de la resurse de mică amploare, oamenii pot dezvolta proiecte ce pot
afecta toţi oamenii de pe planetă.
Proiectul Future of Humanity dezvoltat la Oxford nu este singurul care
se preocupă de soarta viitoare a omenirii; el este doar una dintre
manifestările unei tendinţe contemporane, tot mai accentuate, de a
răspunde unor întrebări presante şi neliniştitoare privind provocările
cărora va trebui să le facă faţă umanitatea, într-un viitor nu prea
îndepărtat.
Şi la Universitatea Cambridge există un interes similar, iar o serie de
personalităţi ştiinţifice, printre care lordul Rees, astronom regal şi
fost preşedinte al Royal Society, chiar sprijină planurile de înfiinţare
a unui
Centru pentru Studiul Riscului Existenţial.
În opinia lordului Rees, acesta este primul secol în istoria lumii când
cea mai mare ameninţare vine din partea omenirii înseşi: “Fiecare
tehnologie nouă are avantajele ei, dar şi riscuri.”
Şi el se arată îngrijorat de potenţialul impact al biologiei sintetice -
crearea de noi organisme de uz agricol şi medical ar putea avea efecte
secundare ecologice neprevăzute -, de fragilitatea socială şi de lipsa
de rezistenţă a oamenilor în societatea noastră ajunsă dependentă de
tehnologie.
“Trăim într-o lume interconctată în mai mare măsură, călătorim mai mult,
ştirile şi zvonurile se răspândesc cu viteza luminii. Astfel,
consecinţele unor erori sunt mai mari decât în trecut”, spune el.
Trăim, aşadar, într-o lume plină de primejdii - cum de nu ne dăm seama
de ele? Tocmaii acesta este pericolul, consideră dr. Bostrom: există o
prăpastie între viteza cu care are loc progresul tehnologic şi
capacitatea noastră de a ne da seama de implicaţiile acestuia.
“În ceea ce priveşte responsabilitatea morală, suntem la nivelul unor
copii mici, dar avem capacităţile tehnologice ale unor adulţi”, spune
el.
Şi astfel, oamenii nu îşi dau seama de semnificaţia riscului existenţial, dar el este prezent, ne atârnă deasupra capului.
Ce facem în această situaţie? Orice persoană care semnalează o asemenea
problemă ar trebui să fie în stare să propună şi o soluţie, nu-i aşa?
Nick Bostrom susţine că soluţia este tot în mâinile noastre - sau în
capetele noastre - şi depinde de modul în care vom reacţiona la Marea
Schimbare, în mijlocul căreia ne găsim aproape, chiar dacă nu ne-am dat
seama.
Schimbarea e pe cale să se întâmple, indiferent că suntem sau nu pregătiţi pentru ea, spune specialistul.
Nu este vorba despre ameninţări gratuite, despre nişte elucubraţii
rostite cu aer profetic. Chiar dacă pe alocuri sună ca nişte prorociri
apocaliptice, sunt nişte probleme reale, la care merită cel puţin să ne
gândim. “Este un moment de cumpănă în istoria umanităţii. Condiţia umană
e pe cale să se schimbe. E posibil să dispărem într-o catastrofă sau să
ne transformăm, dobândind mai mult control asupra propriei noastre
biologii.”
Milionarul prin definitie este perceput ca un om
rece si calculat, cea mai mare dorinta a lui fiind sa-si mareasca si mai
mult averea. Exista insa si exceptii. Vom prezenta astazi cititorului
un milionar care, constatand ca averea nu-l poate face fericit, a
renuntat la ea de buna voie.
Milionarul prin definitie este perceput ca un om rece si calculat,
cea mai mare dorinta a lui fiind sa-si mareasca si mai mult averea.
Exista insa si exceptii. Vom prezenta astazi cititorului un milionar
care, constatand ca averea nu-l poate face fericit, a renuntat la ea de
buna voie.
